„127 de ore” (127 Hours, 2010) – recenzie

Regizat de Danny Boyle, același cineast care a semnat Trainspotting și Slumdog Millionaire, filmul 127 de ore este o dramă de supraviețuire bazată pe fapte reale, intensă și claustrofobică, care explorează instinctul uman de a trăi chiar și în cele mai extreme condiții.

Intriga

Filmul spune povestea adevărată a lui Aron Ralston (James Franco), un alpinist și aventurier care, în aprilie 2003, a plecat singur să exploreze canioanele din Utah. O piatră uriașă se desprinde și îi prinde brațul între pereții înguşti ai unei fisuri. Blocată timp de 127 de ore (peste 5 zile), victima nu are semnal, nu a anunțat pe nimeni unde merge și are resurse limitate de apă și hrană.

Confruntat cu halucinații, disperare și fragilitatea propriei existențe, Aron găsește în final singura soluție pentru a supraviețui: își amputează singur brațul folosind un briceag neascuțit și reușește să scape.

Tematică

• Lupta pentru supraviețuire – Filmul arată cum instinctul de a trăi depășește durerea și frica.
• Singurătatea și izolarea – Situația lui Aron este și un studiu despre alienare, despre ce înseamnă să te bazezi doar pe tine.
• Greșeala fatală – Neanunțarea traseului devine simbolul orgoliului și al încrederii oarbe în sine.
• Viața ca dar – Viziunile și amintirile lui Aron scot la iveală legătura fragilă dintre existență și sens.

Stil și regie

Danny Boyle, împreună cu directorul de imagine Anthony Dod Mantle, evită monotonia unui cadru fix (Aron blocat într-un spațiu restrâns) folosind:

• un montaj rapid, cu flashback-uri și halucinații,
• split screen și unghiuri neobișnuite,
• o coloană sonoră vibrantă semnată de A. R. Rahman, care amplifică tensiunea.

Filmul reușește să transmită claustrofobia situației, dar și vitalitatea interioară a personajului.

Interpretare

James Franco oferă rolul carierei sale. Carisma și vulnerabilitatea lui fac ca Aron să fie credibil, simpatic și profund uman. Nominalizarea la Oscar pentru „Cel mai bun actor” a confirmat această performanță.

Concluzie

127 de ore este un film despre limitele umane și despre miracolul supraviețuirii. Intens, emoționant și greu de privit în anumite momente (secvența amputării a făcut unii spectatori să leșine în săli), filmul rămâne o meditație asupra fragilității vieții și asupra puterii interioare de a nu renunța.