Overview
"Chicago, anii '20. In acest decor retro se desfasoara actiunea filmului, istoria dinamica si hazlie a dusmaniilor dintre doua bande de gangsteri. Spre satisfactia generala, pestele mic il va inghiti pe cel mare. O suita de pacaleli culmineaza cu o viclenie iesita din comun." - John Gilett - 1977 (Monthly Film Bulletin)
Cacealmaua (1973) – recenzie
„Cacealmaua” (The Sting), regizat de George Roy Hill, este unul dintre marile filme clasice ale anilor ’70, un amestec rafinat de comedie, dramă și suspans, cu un parfum retro care îi dă un farmec aparte. Filmul a câștigat 7 premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film, regie și scenariu original, și rămâne o demonstrație de cinema inteligent și plin de stil.
Povestea
Acțiunea are loc în anii ’30, în Chicago-ul dominat de mafie și corupție. Johnny Hooker (Robert Redford), un tânăr escroc, se aliază cu Henry Gondorff (Paul Newman), un veteran al înșelătoriilor, pentru a pune la cale o „lovitură” spectaculoasă împotriva unui gangster nemilos, Doyle Lonnegan (Robert Shaw). Tot planul e o mare „cacealma”, construită pas cu pas, cu capcane și iluzii, unde spectatorul este păcălit la fel de bine ca și victima.
Ce impresionează
- Chimia dintre Paul Newman și Robert Redford – după succesul din Butch Cassidy and the Sundance Kid, cei doi formează din nou un cuplu charismatic, plin de umor și naturalețe.
- Atmosfera de epocă – costumele, decorurile și muzica ragtime (inspirată din compozițiile lui Scott Joplin) dau viață Americii din perioada interbelică. Coloana sonoră, cu celebra piesă „The Entertainer”, a devenit iconică.
- Structura narativă – filmul e împărțit în „capitole” cu titluri, ca un roman, iar suspansul crește treptat, până la finalul-surpriză, considerat unul dintre cele mai elegante „twist-uri” din istoria cinemaului.
- Tonul – deși vorbește despre crimă, mafie și înșelăciuni, filmul rămâne optimist și jucăuș, evitând violența explicită și mizând pe șarm și inteligență.
Tematică
„Cacealmaua” nu este doar o poveste cu escroci, ci și o reflecție asupra iluziei, a felului în care oamenii pot fi manipulați prin aparențe. Practic, spectatorul devine parte din joc, crezând că a înțeles schema, doar pentru a fi surprins în ultimul moment.
Concluzie
„Cacealmaua” (1973) este un film care rezistă perfect trecerii timpului: elegant, plin de farmec, cu actori la apogeu și cu o poveste care îmbină perfect umorul, suspansul și spectacolul vizual. Este genul de clasic care nu doar se privește cu plăcere, dar se și revede cu aceeași încântare.
📌 Verdict: un film „șmecheresc” și irezistibil, o capodoperă a cinemaului de divertisment inteligent.
