City of Life and Death (2009) – în regia lui Lu Chuan – este o dramă istorică devastatoare, centrată pe masacrul de la Nanking din 1937, una dintre cele mai atroce episoade ale celui de-al Doilea Război Sino-Japonez. Filmul este realizat în alb-negru, nu doar ca o alegere estetică, ci și pentru a accentua sobrietatea și impactul emoțional al evenimentelor.

Rezumat

Acțiunea se desfășoară în timpul invaziei japoneze a Chinei, când trupele imperiale cuceresc orașul Nanking. Filmul prezintă masacrele, violurile și distrugerile printr-o narațiune corală, alternând perspectivele victimelor chineze și ale soldaților japonezi.

Printre personajele urmărite se numără:

• Mr. Tang (Fan Wei), un funcționar chinez care încearcă să protejeze civilii în Zona de Siguranță.
• Kadokawa (Hideo Nakaizumi), un tânăr soldat japonez, chinuit de ororile la care asistă.
• Jiang Shuyun (Gao Yuanyuan), o profesoară de școală prinsă în mijlocul tragediei.
• John Rabe (John Paisley), inspirat din figura reală a germanului care a salvat mii de civili chinezi.

Filmul nu urmează un singur protagonist, ci se concentrează pe fragmente de vieți sfâșiate, punând în prim-plan umanitatea frântă și, uneori, gesturile de compasiune în mijlocul cruzimii.

Puncte forte

• Abordarea multiplă a perspectivei – în loc să fie doar o poveste despre victime, filmul include și perspectiva unui soldat japonez, ceea ce adaugă complexitate morală.
• Estetica alb-negru – creează un efect documentar, atemporal, și evită senzaționalismul sângeros, păstrând totuși un impact emoțional imens.
• Intensitatea emoțională – scenele de execuție, viol sau umilință sunt filmate cu o duritate realistă, fără a fi exploatatoare gratuit.
• Interpretările actorilor – naturale, reținute, dar încărcate de tensiune.

Puncte slabe

• Fragmentarea narațiunii – absența unui protagonist clar poate face filmul mai greu de urmărit pentru cei care preferă o structură clasică.
• Ritmul lent – intenționat, pentru a sublinia greutatea momentului istoric, dar care poate fi obositor pentru unii spectatori.
• Impact emoțional extrem – filmul nu cruță privitorul, iar unele secvențe pot fi copleșitoare.

Teme principale

• Oroarea războiului – prezentată fără filtre romantice, ca o realitate crudă și absurdă.
• Umanitatea în mijlocul atrocității – de la gesturi de compasiune la încercarea de a salva vieți în pofida riscului personal.
• Perspectiva asupra „inamicului” – filmul nu transformă toți soldații japonezi în monștri, ci arată și oameni frânți de propriile acțiuni.

Concluzie

City of Life and Death este un film greu de privit, dar necesar. Nu oferă o catharsis clasică, ci lasă spectatorul cu un sentiment de tristețe profundă și reflecție asupra naturii umane în vremuri de conflict. Realizat cu un echilibru delicat între duritate și respect față de victime, este una dintre cele mai puternice reprezentări cinematografice ale masacrului de la Nanking.

Notă personală: ★★★★★ (5/5) – pentru curajul artistic, puterea emoțională și integritatea morală a filmului.