Documentarul „Tyson” (2008): O Cronică Brutală și Intimă a unei Vieți Tumultuoase

Regizat de James Toback, documentarul „Tyson” din 2008 oferă o privire necenzurată și profund personală asupra vieții uneia dintre cele mai complexe și controversate figuri din istoria sportului, Mike Tyson. Filmul se distinge prin abordarea sa directă, fiind narat aproape în întregime de însuși Tyson, care își povestește ascensiunea fulminantă, căderea abruptă și lupta continuă cu demonii interiori.

Criticii internaționali au lăudat în mare parte documentarul pentru portretul său captivant și adesea tulburător. Filmul evită o structură narativă tradițională, optând în schimb pentru un colaj de interviuri cu un Tyson matur și reflexiv, acompaniate de imagini de arhivă din cariera sa explozivă și din viața sa personală haotică. Această tehnică, deși subiectivă, a fost considerată de mulți recenzenți ca fiind punctul forte al documentarului, oferind o perspectivă rară asupra psihicului unui om care a fost adesea redus la o caricatură de către mass-media.

Puncte forte subliniate de critici:

• Autenticitate și vulnerabilitate: Majoritatea recenziilor au evidențiat onestitatea brutală a lui Tyson. El vorbește deschis despre copilăria sa dificilă din Brownsville, Brooklyn, despre relația sa paternă cu antrenorul Cus D’Amato, despre faima copleșitoare, despre condamnarea pentru viol (pe care continuă să o nege), despre anii de închisoare și despre pierderea averii. Vulnerabilitatea sa, manifestată prin vocea sa blândă și bâlbâită, contrastează puternic cu imaginea de „cel mai rău om de pe planetă”.
• Regia lui James Toback: Relația de lungă durată dintre regizor și subiect a permis un nivel de intimitate rar întâlnit. Toback îi oferă lui Tyson platforma de a-și spune propria poveste, fără a-l întrerupe sau a-l contrazice. Această abordare a fost văzută ca o modalitate eficientă de a pătrunde în mintea complexă a fostului campion.
• Complexitatea portretului: Filmul nu încearcă să-l absolve pe Tyson de greșelile sale, ci mai degrabă să-l umanizeze. Spectatorii sunt lăsați să-și formeze propria opinie despre un om care este pe rând carismatic, înfricoșător, inteligent, naiv, regretabil și sfidător. Criticii au apreciat că documentarul nu oferă răspunsuri simple, ci explorează contradicțiile inerente ale personalității lui Tyson.

Critici și controverse:

• Lipsa de obiectivitate: Unii critici au considerat că filmul este prea unilateral, funcționând aproape ca o piesă de propagandă personală pentru Tyson. Absența altor voci – precum cele ale fostelor soții, promotori (cu excepția unor comentarii acide la adresa lui Don King) sau oponenți – a fost văzută ca un minus, lăsând versiunea lui Tyson în mare parte necontestată.
• Subiectivitatea regizorului: Prietenia lui Toback cu Tyson a fost un punct de controversă, unii considerând că regizorul nu a pus întrebările dificile necesare pentru un portret cu adevărat echilibrat. Filmul este, fără îndoială, o mărturie a lui Tyson, filtrată prin lentila unui prieten simpatizant.

În concluzie, „Tyson” este un documentar puternic și memorabil, care a fost apreciat pentru curajul de a lăsa un personaj atât de polarizant să-și spună povestea în propriile cuvinte. Deși nu este un exercițiu de jurnalism obiectiv, filmul reușește să creeze un portret uman complex și fascinant, forțând publicul să-și reconsidere percepțiile despre „Iron Mike”. Este o explorare a faimei, a eșecului, a violenței și a încercării de a găsi un sens într-o viață trăită la extreme.