Febra lalelelor (Tulip Fever, 2017) este o dramă romantică regizată de Justin Chadwick, bazat pe romanul omonim al lui Deborah Moggach. Filmul este plasat în Olanda secolului al XVII-lea, în perioada așa-numitei „febre a lalelelor”, un episod real din istorie când bulbii de lalele au ajuns să fie tranzacționați la prețuri exorbitante.

Rezumat

Sophia (Alicia Vikander) este o tânără orfană care se căsătorește cu Cornelis Sandvoort (Christoph Waltz), un negustor bogat, mult mai în vârstă decât ea. Acesta își dorește un moștenitor, dar căsnicia lor este lipsită de iubire. Lucrurile iau o întorsătură neașteptată când Cornelis angajează un tânăr pictor talentat, Jan van Loos (Dane DeHaan), pentru a realiza un portret al soției sale. Sophia și Jan se îndrăgostesc, iar relația lor devine periculoasă în contextul social rigid al epocii.

În încercarea de a scăpa împreună, cei doi se implică în febra speculațiilor cu bulbi de lalele, sperând să obțină suficiente fonduri pentru a-și începe o nouă viață. Pe fondul acestui joc riscant, povestea se complică printr-o serie de trădări, înșelăciuni și destine schimbate.

Puncte tari

• Atmosfera vizuală – Filmul impresionează prin cinematografie și decoruri. Se simte inspirația tablourilor flamande din epocă, cu cadre pline de detalii, lumini calde și costume autentice.
• Interpretările actoricești – Alicia Vikander și Christoph Waltz oferă prestații solide, iar Judi Dench adaugă o notă de rafinament în rolul Maicii starețe.
• Tema istorică interesantă – „Tulipomania” este un subiect rar abordat în cinematografie, iar filmul reușește să redea fervoarea economică și socială a epocii.

Puncte slabe

• Scenariul incoerent – Deși are un material de bază promițător, filmul pare uneori grăbit sau lipsit de profunzime în dezvoltarea personajelor.
• Chimia slabă între protagoniști – Relația dintre Sophia și Jan nu reușește să transmită emoția dorită, ceea ce face ca povestea de dragoste să nu fie convingătoare.
• Executarea inegală – Unele subintrigi sunt lăsate neterminate, iar filmul nu reușește să exploateze pe deplin complexitatea contextului istoric.

Concluzie

„Febra lalelelor” este o producție vizual impresionantă, dar cu un scenariu care nu reușește să țină pasul cu promisiunea unei povești dramatice și intense. Deși abordează o perioadă istorică fascinantă, filmul nu capitalizează pe dinamica emoțională a personajelor, rămânând un efort cinematografic inegal.

⭐ Nota: 7/10