Povestea fără sfârșit (1984) – Recenzie

Ecranizare a primei jumătăți din romanul lui Michael Ende, Die unendliche Geschichte, filmul regizat de Wolfgang Petersen a devenit rapid un clasic al copilăriei anilor ’80, amestecând fantezia, emoția și aventura într-un mod memorabil.

Intriga
Bastian Balthazar Bux, un băiat timid și visător, fuge de realitatea apăsătoare și de colegii agresivi, refugindu-se într-o librărie unde descoperă o carte misterioasă: Povestea fără sfârșit. Citind, el pătrunde în lumea magică a Fantasiei, aflată în pericol de a fi distrusă de o forță malefică numită „Nimicul”. Singura speranță stă în eroul Atreyu, un tânăr curajos pornit într-o misiune de salvare. Pe parcurs, Bastian realizează că și el face parte din poveste, fiind chemat să salveze regatul și să îi redea imaginația.

Atmosfera și stilul

• Filmul impresionează prin decorurile vaste și creaturile fantastice (dragonul noros Falkor, broasca-țestoasă uriașă Morla, lupul fioros Gmork).
• Efectele speciale, deși realizate cu mijloace practice și mecanice, au un farmec aparte care rezistă în timp.
• Coloana sonoră, în special melodia „NeverEnding Story” interpretată de Limahl, a devenit iconică pentru cultura pop a anilor ’80.

Personaje

• Bastian (Barret Oliver) – copilul care trece de la timiditate și nesiguranță la curaj și responsabilitate.
• Atreyu (Noah Hathaway) – eroul clasic al poveștii, hotărât și plin de inocență.
• Împărăteasa Copilă (Tami Stronach) – simbol al imaginației și speranței.
• Falkor – dragonul aducător de noroc, prieten loial și protector.

Teme

• Puterea imaginației ca mijloc de evadare și de reconstrucție a realității.
• Lupta dintre speranță și disperare – „Nimicul” e o metaforă a uitării și lipsei de visuri.
• Drumul inițiatic al copilului care își găsește curajul prin povești.

Impact și recepție

• A fost cel mai scump film european realizat până atunci, cu o producție germană la Studiourile Bavaria.
• A avut succes internațional, devenind un reper al cinematografiei fantasy pentru copii.
• Romanul lui Michael Ende a fost totuși parțial nemulțumit de adaptare, considerând că filmul simplifică și comercializează povestea.

Concluzie
Povestea fără sfârșit rămâne un film de referință pentru generațiile care l-au descoperit în copilărie. Deși efectele speciale pot părea astăzi datate, mesajul despre imaginație, visuri și speranță este universal și actual. Este un basm cinematografic care continuă să inspire și să emoționeze.