Taken 3: Teroare în L.A. (2014) – recenzie

Al treilea și ultimul film al francizei Taken, regizat tot de Olivier Megaton, schimbă radical formula primelor două părți. De data aceasta, Bryan Mills (Liam Neeson) nu mai este pus în situația de a salva pe cineva răpit, ci devine el însuși fugar, acuzat pe nedrept de crimă. Rezultatul? Un thriller cu accente de The Fugitive, dar care, din păcate, nu reușește să atingă intensitatea și claritatea primului film.

Povestea

Bryan Mills trăiește liniștit în Los Angeles, încercând să rămână aproape de fiica sa, Kim (Maggie Grace), și să repare relația cu fosta soție, Lenore (Famke Janssen). Însă când Lenore este ucisă, Bryan devine principalul suspect. Nevoit să fugă de poliție, condusă de inspectorul Dotzler (Forest Whitaker), el pornește pe cont propriu să descopere adevărul și să se răzbune pe cei responsabili.

Ce impresionează

• Liam Neeson – chiar dacă scenariul e mai slab, actorul păstrează gravitatea și determinarea care l-au consacrat în acest rol.
• Forest Whitaker – oferă o prestație bună ca polițist inteligent și metodic, adăugând un plus de tensiune.
• Schimbarea premisei – faptul că Bryan este vânat și nu salvator aduce o variație interesantă față de filmele anterioare.
• Scenele de acțiune – câteva momente spectaculoase, cum ar fi explozii și urmăriri cu mașini, păstrează adrenalina francizei.

Puncte mai slabe

• Regia și montajul – scenele de acțiune sunt filmate cu o cameră extrem de instabilă și tăiate frenetic, uneori făcând dificil de urmărit coregrafia luptelor.
• Scenariul – mai complicat decât trebuie, cu răsturnări de situație care par forțate. Pierde din simplitatea brutală a primului Taken.
• Repetitivitate – deși schimbă premisa, filmul nu aduce suficientă inovație pentru a revitaliza franciza.
• Finalul – destul de previzibil și lipsit de impactul emoțional al primei părți.

Concluzie

Taken 3: Teroare în L.A. încheie trilogia cu un film care oferă acțiune și suspans, dar fără prospețimea și intensitatea originalului. Este un thriller competent pentru fanii lui Liam Neeson, dar resimte oboseala rețetei. Primul film rămâne de departe cel mai bun, iar acesta e mai degrabă un epilog decât o continuare necesară.

📌 Verdict: un final decent, dar lipsit de strălucire, care confirmă că franciza Taken își spusese deja tot ce avea de spus în primul film.