Receptare critică

Elemente pozitive:

• Scena de deschidere este considerată hilară, o parodie elocventă a secvenței din The Untouchables (devenită iconică).
• Sequenza finală, plasată la ceremonia premiilor Oscar, aduce gaguri vizuale de impact și energie comică.
• Leslie Nielsen continuă să strălucească în rolul deadpan, iar umorul vizual abundă în fundal, cu referințe glumețe la cultura pop și filmelor.

Critici:

• Criticii evocă o consistență scăzută — în special partea centrală a filmului pare „obosită”, „părând confecționată din glume rămase nefolosite”.
• Owen Gleiberman (EW) comentează că doar jumătate finală aduce umor memorabil — restul fiind standard și mai puțin vibrant comparativ cu Airplane! sau primul Naked Gun.
• Nathan Rabin descrie filmul ca „o umbră estompată a originalului”, cu glume uzate, inclusiv unele care astăzi pot fi considerate insensibile.

Recapitulare critică:

• Roger Ebert: Aplaudă deschiderea și numărul de umor vizual dens; îl descrie ca fiind făcut pentru a te face să râzi fără să gândești prea mult — și o face eficient.

Concluzie finală

„Un polițist cu explozie întârziată 33 ⅓: Insultul final” aduce în continuare ritm alert și gaguri vizuale, însă nu mai surprinde ca primele două episoade ale seriei.

Dacă ești fan al umorului absurd, în stil burlesc, și al chimiei dintre Leslie Nielsen și echipa ZAZ, filmul încă poate fi o alegere distractivă. Mai degrabă o „cireașă de pe tort” decât un pilon central al seriei.